Puterea cuvântului

Puterea cuvântului

Puterea cuvântului

Cuvintele…ce putere mare au acestea, de multe ori nici nu realizăm asta. Ne jucăm cu ele și avem impresia că sunt inofensive. Însă primul verset din primul capitol al Sfintei Evanghelii după Ioan ne spune tot ce avem nevoie să știm despre cuvânt, despre Dumnezeu: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” Dincolo de interpretarea Biblică, vă invit să ne uităm puțin la modul în care vorbim cu noi, cu cei din jur; ce lăsăm să iasă din inimă și mintea noastră.


Rugându-mă aseară pentru înțelepciune, pentru o anumită situație concretă (armonie, eficiență, înțelegere, rezonanță) mi-a venit în minte acest verset: „Cine își păzește gura, își păzește sufletul.” Am spus…wow, iată ce răspuns concret și în același timp atât de abstract. La prima vedere ce poate fi greu de înțeles, însă atunci când te afunzi de la concret și mergi spre desăvârșirea înțelesului îți dai seama cât de neputincioși suntem noi uneori și cum singuri ne facem rău, cu bună știință de cele mai multe ori. Nu e nevoie să pândească Acuzatorul după colț, nici să ne gândească unul sau altul rău, căci ne ocupăm noi de asta. De multe ori, din gura noastră ies doar cuvinte care ne întinează: de la banala neîncredere în noi, în Dumnezeu, în omul drag, până la adevărate cuțite care rânesc și lasă în urmă cicatrici greu de trecut cu vederea sau răni ce nu se vindecă niciodată.

Uităm adesea să spunem iartă-mă, uităm adesea să conectăm creierul când vorbim și asta mi s-a întâmplat și mie și sunt convins că și vouă. Vă fac o chemare: cereți-vă iertare cuiva, căruia știți că i-ați greșit cu vorba, indiferent ce a făcut acea persoană. Vă mai chem spre a vă uita la modul în care vă exprimați în momentele-cheie, delicate: sunt vorbe gândite sau sunt aruncate. Iertarea este singurul medicament care vindecă durerea cauzată de cuvânt, însă uneori, poate fi prea târziu. Prea târziu pentru ființă, însă niciodată pentru Dumnezeu. Rațional, ținem evidența, ne reamintim cine, cum, când și cât ne-a greșit, însă uităm că Iisus ne invită să iertăm ori de câte ori ni se cere iertare. Poate fi prea mult? Pentru minte, pentru omul limitat, da. Pentru cel care-L caută și-L vrea pe Dumnezeu în viața lui, nu. Mai multe putere decât la Dumnezeu eu nu am găsit niciunde și nu cred că mă arunc în necunoscut dacă spun că nici nu există.

Așadar, dacă acum aveți pe cineva pe care vreți sau aveți nevoie să-l iertați pentru tot ce a spus, vă invit să o faceți; dacă simțiți că nu puteți, cereți lui Dumnezeu să vă ajute, să vă înțelepțească. Nu uitați că nu există om fără păcat, fără greșeli. Iertați și vi se va ierta.

Mai departe de asta, aveți grijă la cuvintele pe care le folosiți. Asigurați-vă că sunt pline de iubire, de răbdare, de încredere, de credință. Atunci când sunteți triști, decât să spuneți ceva ce ați putea regreta, rugați-vă, beți un pahar cu apă, faceți o plimbare. Dumnezeu nu ne vrea proști, asta e clar, ci ne vrea smeriți. El nu vrea să îți faci tu dreptate din punct de vedere uman – limitat, ci să ai încredere că poate judeca El drept. Ne arogăm de multe ori titluri pe care nu le avem: noi nu suntem Dumnezeu. A Lui este judecată, a Lui este răzbunarea (văzută în toate sensurile și direcțiile). Ce putem noi face este să avem credință, să-I încredințăm durerile noastre, gândurile astfel încât El să facă o curățenie, înainte de a ne murdări. Un om drag mie mi-a zis de curând: când atunci cu noroi în altul tu ești primul care te murdărești pe mâini. Uimitor și atât de adevărat! De ce te-ai murdări pe mâini? De ce ți-ai murdări sufletul și inimă? De ce să laşi un cuvânt să strice tot ce ai construit?

Vă invit să meditați la toate aceste lucruri: cât de importante sunt cuvintele, dacă le spunem cu discernământ sau cuprinși de febră momentului, ce și cum putem face pentru a ne controla și a ajunge la o comunicare eficientă, deschisă, cum îl putem integra pe Dumnezeu în comunicarea noastră cu oamenii din jur, ce înseamnă să-L pe Dumnezeu să-ți fie avocat. Redescoperiți magia lui TE IUBESC, a lui IARTĂ-MĂ și a lui Dumnezeu. Nu uitați, la început a fost Cuvântul; El s-a întrupat întru mântuirea celor care cred! Amin!

Comments

comments

razvandanc

Răzvan Danc - jurnalist, specializat în comunicare, pasionat de viață, oameni, dezvoltare personală și spirituală. Contact: razvandanc@gmail.com Mai de curând am făcut un salt cuantic (2015), cum îmi place să spun, unul prin suferință, dar a meritat și am ajuns să o cunosc pe Niculina Gheorghiță care mi-a schimbat definitiv viața. Am început un frumos proces de formare și resetare a calculatorului (creierului) și instalarea de noi programe. Totul se petrece în AICI și ACUM. Abia aștept să aduc în realitatea mea noi experiențe, noi oameni și adevăruri. Îmi place să descopăr partea frumoasă a vieții, să creez și să mă bucur. Cred că fiecare dintre noi ne putem construi o viață minunată, iar eu vreau să fac asta conștient. Viața mă iubește! Viața te iubește!