Eliberarea de trecut și bucuria vieții

De-a lungul timpului am vorbit de foarte multe ori despre cum cel mai important moment în care noi trăim cu adevărat este momentul prezent. În același timp, am discutat și despre faptul că trecutul este o iluzie, este un moment (care la un moment dat și el a fost prezent) la care nu mai are niciun fel de sens să ne reîntoarcem pentru a retrăi ce-a fost (constructiv sau distructiv) pentru că ACUM și AICI ne putem crea alte momente înălțătoare sau la polul opus. Despre viitor știm că este și el un moment iluzoriu care este creat de tot ce facem acum, de ce gândim, spunem și simțim în acest prezent.

articol scris de Răzvan Danc, din învățăturile Niculinei Gheorghiță

De acest prezent pare-se că fuge multă lume și se refugiază în trecut sau viitor pentru că au vaga impresie că acolo le-a fost sau le va fi mai bine. Ce pierdem din vedere în aceste momente este importanța prezentului, modul în care viața se manifestă, iubirea care există doar în acest moment sacru. Avem tendința de a rula în mintea limitată secvențe ale trecutului – secvențe care în timp devin din ce în ce mai neplăcute, nefericite.

Vă aduc în atenție următoarea idee pe care atunci când am auzit-o la Niculina Gheorghiță am rămas uimit de cât de mult rău ne putem face cu mâna noastră, inconștienți: acolo unde este mintea ta (gânduri, simțiri) acolo ești și tu. Foarte interesant. Altfel spus, toată energia ta, toată ființa ta este acolo unde lași gândul să fie. Vă invit la trezire!!!

Noi suntem creatorii realității noastre, iar dacă zi de zi ne gândim la ce-a fost din diverse motive, oare ce ne vom aduce în față? Desigur, doar acel trecut pe care-l trăim iar și iar cu alte persoane. Apoi ajungem să ne întrebăm: de ce nu sunt fericit? eu de ce nu am noroc? de ce toate mi se întâmplă numai mine? Răspunsul este simplu: pentru că ți le-ai creat în mintea ta. 

Avem mereu tendința să așteptăm din afară rezultate, soluții, salvări și din nou ignorăm măreția care se află înăuntrul nostru. Trecutul este nefolositor. Singura folosință a lui este vindecarea din poziția de Observator. În momentul în care dobândești cunoaștere nu te mai poți face că plouă, nu mai poți spune că nu ai știut – motivație pentru a acționa tot ca înainte, tot pe baza vechilor rețele neuronale. Așa că, acum putem merge în trecut din poziția de Observator – fără să intrăm în emoții – pentru a ni-l vindeca, însă ce creăm de acum înainte este cu responsabilitate maximă, cu prezență totală altfel încât să nu mai fie nevoie să ne întoarcem.

Ce vreau să spun este că principala noastră treabă aici este să trăim, să experimentăm și în final să facem cunoscut necunoscutul. Cum putem face asta dacă noi suntem doar în trecut? Nu prea putem să creăm ceva nou, decât ceva vechi, din ce în ce mai dureros. Vă propun, ca seara înainte de culcare să acordați un timp pentru a vă vindeca trecutul – în speță relația cu mama și tatăl – deoarece acolo se află principalele motive pentru care acum căutați în exterior și uitați de voi. Mai apoi puteți merge cu vindecarea și în cercul apropiat. 

Haideți să vedem câțiva pași sau câteva metode prin care vă puteți elibera de trecut:

Asumarea responsabilității – trecutul este suma tuturor alegerilor noastre și nimeni nu poate fi făcut vinovat sau responsabil pentru ce am trăit. Atunci când îți asumi răspunderea pentru tot ce ai trăit și înțelegi faptul că alegerile tale te-au adus acolo, îți este mult mai ușor să te eliberezi de trecut. Este al tău și este nevoie să nu pasezi vina în exterior. Trecutul nu se uită. Doar nu se repetă atunci când ești responsabil, nu-l retrăiești la nesfârșit. Este facil să zicem să spui că soțul, soția, mama, tata sau oricine altcineva este vinovat pentru viața pe care o ducem. Însă cu adevărat, noi am ales conștient sau inconștient să acceptăm sau să nu facem nimic pentru a schimba o stare. De ce am ales asta? E o altă poveste și e un răspuns ce îl veți găsi în interiorul vostru. Cele mai comune răspunsuri sunt: ca să fie bine, să aibă copilul un tată/mamă, de milă, din sacrificiu, oare ce va zice lumea etc. Așadar, dacă vă doriți să vă eliberați de emoția trecutului, de puterea pe care o exercită asupra voastră și care vă împiedică să trăiți prezentul, asumați-vă responsabilitatea pentru tot ce-a fost. Trecutul este al vostru.

Acceptarea faptului că la acel moment atât am știut să facem – un alt lucru important este să conștientizăm că la acel moment din trecut am acționat pe baza unor cunoștințe, a unor experiențe și a unor rețele neuronale existente. Atunci atât am știut să facem, așa am considerat că este cel mai rezonabil să acționăm. Nu am acționat bine sau rău. La Dumnezeu nu există așa ceva, dragii mei – există doar experiențe. Noi, oamenii, din mintea limitată comparăm totul în termeni de bine sau rău. În secunda în care conștientizezi că atât ai putut să faci și atât ai făcut dispare un sentiment de care era nevoie oricum să ne eliberăm: vinovăția. Vinovăția este precum o ancoră care ne ține legați de trecut. În minte rulează mereu gânduri: dacă făceam altfel poate acum era mai bine, dacă gândeam altfel, dacă, dacă, dacă… Eliberați-vă. Atunci atât ați știut și putut să faceți. Renunțați să vă mai chinuiți cu astfel de gânduri distructive. Rețineți: fiecare om alege cum trăiește, iar voi nu sunteți responsabili pentru alegerile altora. Meditați îndelung la această idee pentru a trăi o viață liberă.

Iertarea ­– este poate cel mai important pas pentru a trăi o viață în care trecutul nu este prezent. Iertarea se începe cu sinele, cu voi, iar mai apoi cu cei din jur. Cea mai ușoară metodă este formula magică: Iartă-mă! Te iert! Te iubesc! Mulțumesc! și o îmbrățișare mentală. Am scris articole pe tema iertării și vă vor ajuta să înțelegeți valoarea aceste stări minunate. Pentru a citi click aici

Manifestă recunoștință ­– pentru tot ce a fost, pentru toate lecțiile pe care le-ai învățat din trecut. Atunci când întrebi:ce am avut eu de învățat din această experiență – devii observatorul situației, afli lecția momentului și te-ai eliberat definitv. Emoția distructivă care se afla în tine va fi înlocuită de înțelepciune. Iar acea înțelepciune va fi cu tine toată viața și te va ridica în orice moment.  

Eliberarea de sub „jugul” trecutului este o chestiune de voință și dorință – în primul rând. Atunci când încetăm să mai vrem să suferim, atunci când înțelegem că noi ne creăm realitatea și că nimeni nu este responsabil pentru viața noastră și pentru alegerile pe care le facem, atunci când ne iertăm și iertăm, atunci când renunțăm la orgoliu și la lupta pentru putere se naște eliberarea și dobândim înțelepciunea a ceea ce cândva a fost prezent, iar acum este trecut. O dată cu asta, putem spune că trăim, că suntem liberi să evoluăm și să manifestăm măreția lui Dumnezeu în materie. Așa să fie!

Cu iubire și dăruire pentru încântarea Sinelui Divin!

Comments

comments

Author: RazvanDanc

Răzvan Danc - jurnalist, specializat în comunicare, pasionat de viață, oameni, dezvoltare personală și spirituală. Contact: razvandanc@gmail.com Mai de curând am făcut un salt cuantic (2015), cum îmi place să spun, unul prin suferință, dar a meritat și am ajuns să o cunosc pe Niculina Gheorghiță care mi-a schimbat definitiv viața. Am început un frumos proces de formare și resetare a calculatorului (creierului) și instalarea de noi programe. Totul se petrece în AICI și ACUM. Abia aștept să aduc în realitatea mea noi experiențe, noi oameni și adevăruri. Îmi place să descopăr partea frumoasă a vieții, să creez și să mă bucur. Cred că fiecare dintre noi ne putem construi o viață minunată, iar eu vreau să fac asta conștient. Viața mă iubește! Viața te iubește!