Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine

Pentru a primi cele mai noi articole, te invit să mă urmărești pe Facebook – click FOLLOW

„Nu există oameni răi, există oameni care suferă!” Acesta este axioma relaţiilor interumane şi un adevăr profund de dezvoltare personală. Pornind de la această axiomă, vom vorbi astăzi despre cele 5 răni care îşi pun amprenta asupra vieţii noastre.

Fiecare din noi, când ne naştem, ştim, în adâncul sufletului nostru, că motivul incarnării noastre este acela de a fi noi înşine, trecând printr-o serie de experienţe. Toţi avem aceeaşi misiune: aceea de a trăi o serie de experienţe până când ajungem să le acceptăm şi să ne iubim pe noi înşine trecând prin ele.

Înainte de a te naşte, Dumnezeul tău interior îţi atrage sufletul spre mediul şi familia de care vei avea nevoie în viitoarea ta viaţă.

În primele etape ale vieţii, copilul cunoaşte bucuria de a fi el însuşi, după care va începe să cunoască durerea provocată de faptul că nu are dreptul de a acţiona mereu cum vrea el.

Apoi, pentru a-şi micşora suferinţa, copilul se resemnează şi ajunge să-şi creeze o nouă personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalţi să devină. Finalmente, ajungem să ne creăm măşti pe care le folosim pentru a ne apăra împotriva suferinţei trăite pe parcursul celei de a două etape. Aceste măşti corespund celor cinci răni importante, trăite de fiinţă umană: respingere, abandon, umilire, trădare, nedreptate.

Aceste răni dau naştere următoarelor măşti: fugarul, dependentul, masochistul, dominatorul şi rigidul. Să vorbim pe rând despre fiecare dintre ele.

  1. Rana de respingere: masca de fugar.

Cel care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi în dreptul său de a exista. Poate fi o rană care să se formeze chiar din timpul existenţei intrauterine, în cazul copiilor nedoriţi sau al celor care s-au incarnat pentru a vindeca această rană de respingere (se vor naşte în familii care îi vor respinge, pentru a le da ocazia să înveţe din această experienţă).

Fugarul are un corp fragmentat, incomplet, încât ai impresia că îi lipseşte o parte a corpului este un corp care nu vrea să ocupe prea mult spaţiu. Rana de respingere este trăită în raport cu părintele de acelaşi sex.

Fugarul caută singurătatea, deoarece dacă ar primi mai multă atenţie, i-ar fi frică că nu ar şti ce să facă cu ea. Este considerat solitar şi este lăsat singur. Vorbeşte puţin în general. Fugarul dezvolta afecţiunii ale pielii, pentru a nu fi atins. Când este într-un grup, nu vrea să participe şi se face invizibil. Se retrage în carapacea lui. E convins că ceea ce spune sau crede el este lipsit de valoare.

Caută perfecţiunea în tot ceea ce face, deoarece crede că va fi judecat pentru orice greşeală mică. Intră în panică şi rămâne nemişcat, mai ales în faţa persoanelor de acelaşi sex.

2. Rana de abandon: masca dependentului

Rana de abandon este trăită de cineva care a fost părăsit, lăsat deoparte (de ex, în cazul unui copil a cărui mama devine dintr-odată prea ocupată cu noul bebeluş). Rana de abandon este trăită mai mult în relaţie cu părintele de sex opus. Aceste persoane nu se simt suficient de hrănite la nivel afectiv. Aceasta masca se caracterizează printr-un corp lipsit de tonus.

Dependentul crede că nu poate să reuşească nimic singur şi că are nevoie de cineva pentru a-l ajuta. Ochii mari, trişti indică o rană de abandon.
Dependentul este cel mai apt să devină victima. Îşi creează tot soiul de dificultăţi în viaţă: mai ales probleme de sănătate pentru a atrage atenţia. Dependentul trăieşte evenimentele ca fiind dificultăţi. De asemenea, are dificultăţi în a lua o decizie dar nu se îndoieşte de acea decizie decât dacă nu se simte susţinut de altcineva.

Singurătatea este cea mai mare frică a dependentului. Se agaţă de ceilalţi şi face orice pentru a le obţine atenţia. Teama lui e : „Ce-o să mă fac singur? Ce o să devin? Ce o să mi se întâmple?”

Dependentul crede că nu este suficient de important pentru a merita atenţia celuilalt. Emoţia cea mai intens trăită de către dependent este tristeţea. Îi este teamă de orice formă de autoritate. Se simte responsabil de fericirea sau nefericirea altora, la fel cum crede că ceilalţi sunt responsabili de propria lui fericire sau nefericire.

3. Rana de umilire: masca masochistului

Această rană se formează atunci când copilul simte că unuia dintre părinţi îi este ruşine cu el dacă este murdar, face o prostie sau e prost îmbrăcat. Rana de umilire este trăită cel mai adesea în relaţie cu mama. Masochistul va căuta durerea în mod inconştient şi se pedepseşte înainte ca altcineva să facă acest lucru. Masochistul îşi va dezvolta un corp gras, de care îi este ruşine. Masochistul are talentul de a se plasa în situaţii în care trebuie să aibă grijă de o altă persoană. Astfel uita de sine din ce în ce mai mult.

Masochistul este de obicei hipersensibil, iar cel mai mărunt lucru poate să-l atingă. În consecinţă, face orice pentru a nu-i răni pe ceilalţi. Când cineva din cei iubiţi se simte nefericit, crede că el este responsabil. Nu înţelege că, fiind atât de legat de ceea ce simt ceilalţi, nu îşi mai ascultă propriile nevoi. El este cel care îşi ascultă cel mai puţin nevoile din cele cinci caractere.

Cea mai mică critică la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat. Când este învinovăţit de ceva, rămâne blocat, neştiind ce să spună pentru a se apăra. Un lucru foarte important pentru el este libertatea. A fi liber pentru el înseamnă să nu dea socoteală nimănui, să nu fie controlat de nimeni şi să facă ceea ce vrea când vrea.

Masochistul are o dificultate atât de mare în a-şi face pe plac încât, atunci când se simte bine într-o anumită activitate, se acuză de obicei că profită prea mult de acea stare.

4. Rana de trădare: masca dominatorului

Această rana este trăită în relaţie cu părintele de sex opus, atunci când încrederea este distrusă în această relaţie.

Dominatorul are cele mai multe aşteptări de la ceilalţi, deoarece îi place să prevadă totul şi să controleze. Are o personalitate foarte puternică. Îşi afirmă convingerile cu forţa şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să adere la credinţele lui. Are mult talent şi îşi face repede treaba. Nu are răbdare cu cei lenţi.

Trebuie să facă eforturi pentru a-i tolera. Dominatorul este foarte sensibil, dar e o sensibilitate care nu se vede prea mult, deoarece este prea ocupat să îşi arate forţa. Face doar ce şi cum vrea el. Le spune celorlalţi ceea ce vor să audă, dar nu ţine cont de părerea lor şi până la urma face cum vrea el.

Ceea ce contează cel mai mult pentru el este să aibă reputaţia unei persoane de încredere, responsabilă, care îşi face foarte bine treaba.
Cea mai mare teamă a dominatorului este disocierea sub orice formă. Trăieşte foarte greu o despărţire în cuplu sau orice formă de disociere. Pentru un dominator este o formă de înfrângere gravă.

De asemenea, el nu va vrea să dea o a doua şansă cuiva în care şi-a pierdut încrederea. Foarte adesea, nici măcar nu va vrea să mai vorbească cu acea persoană.

5. Rana de nedreptate: masca rigidului

Este o persoană care nu se simte apreciată la justa ei valoare, care nu se simte respectată sau care nu crede că primeşte ceea ce merită. Trăieşte această rană mai ales în relaţia cu părintele de acelaşi sex, şi suferă mai ales din cauza răcelii acelui părinte, din cauza autoritarismului, a criticilor frecvente, a severităţii, intoleranţei sau conformismului.

Rigidul este înclinat să simtă invidie pentru cei care au mai mult decât el şi care, în opinia lui, nu merită. De asemenea, e convins că ceilalţi îl invidiază când el are mai mult decât ei. Rigidului îi este cel mai teamă de a se îngrăşa. Va face totul pentru a nu se îngraşă.

Face totul pentru nu avea probleme, şi chiar când le are din plin, prefera să spună că nu le are, pentru a evita să simtă suferinţa legată de ele.

Persoanele rigide sunt foarte exigente cu ele însele, în majoritatea aspectelor vieţii. Rigidul caută atât de mult perfecţiunea încât are tendinţa să se controleze pe el însuşi. Face adesea prea multe şi până la urma cedează. Îi este foarte greu să ceară ajutorul cuiva. Preferă să facă totul singur, pentru a fi sigur că este perfect.

Rigidul are o dificultate în a se lăsa iubit şi a-şi arăta iubirea. Un alt mijloc folosit de rigid pentru a fi nedrept faţă de el însuşi este comparaţia. Are tendinţa de a se compara cu cei pe care îi considera mai buni decât el.

Dacă vă recunoaşteţi sub una sau mai multe din aceste măşti, este timpul să conştientizaţi acest lucru şi să începeţi să lucraţi pentru a îndepărta masca şi a avea acces la cine sunteţi cu adevărat.

Pentru a primi cele mai noi articole, te invit să mă urmărești pe Facebook – click FOLLOW

 

Articol prelucrat de damaideparte.ro cu extragere din cartea Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine – Lise Bourbeau

Comments

comments

Author: RazvanDanc

Răzvan Danc - jurnalist, specializat în comunicare, pasionat de viață, oameni, dezvoltare personală și spirituală. Contact: razvandanc@gmail.com Mai de curând am făcut un salt cuantic (2015), cum îmi place să spun, unul prin suferință, dar a meritat și am ajuns să o cunosc pe Niculina Gheorghiță care mi-a schimbat definitiv viața. Am început un frumos proces de formare și resetare a calculatorului (creierului) și instalarea de noi programe. Totul se petrece în AICI și ACUM. Abia aștept să aduc în realitatea mea noi experiențe, noi oameni și adevăruri. Îmi place să descopăr partea frumoasă a vieții, să creez și să mă bucur. Cred că fiecare dintre noi ne putem construi o viață minunată, iar eu vreau să fac asta conștient. Viața mă iubește! Viața te iubește!